Trenule, maşină mică
Dar nu m-am obosit să caut până acum, când mi-a venit în minte şi m-am dus direct pe dexonline:
Mă fascinează totuşi cum de versurile idioate (în general) reuşesc să atragă gloata. Poate pentru că-s îmbrăcate într-o linie melodică săltăreaţă, simple şi fără să-ţi pună nici un pic capul la contribuţie?
Foaie verde şi-o sipică
Trenule, maşină mică...
De ce în (aproape) toate melodiile populare româneşti trebuie să fie şi-o foaie verde pe-acolo? Ce treabă are foaia verde? N-are nicio treabă cu trenul ce i l-a luat pe Ionică, dar cumva trebuie să te ia prin învăluire. Că dacă ţi-a pomenit încă de la început de foaia verde, tu ştii deja că ea poate cânta despre orice, despre lună sau stele, despre munca la sapă sau despre ciorapii lu' barbat'su înmuiaţi în lighean. Dar nu! Cântecul îţi povesteşte despre focul inimii. Ehee.. Păi atunci stai mă să ascultăm ce-are de zis Maria Tănase, că a-nceput bine cu foaia verde.
Şi continuă cu trenule, maşină mică.. Iarăşi un vers idiot fără noimă, ce caută maşina mică aici n-am înţeles niciodată. Dar e parte din metoda de învăluire. Mai întâi te-aduce în stadiul în care nu mai înţelegi nimic, apoi brusc îţi spune că de fapt trenul i-l ia pe Ionică. Aaaa, păi aşa zi mă, ia mai toarnă un păhărel aici, tu n-auzi ce cântă femeia asta?!
Tren, sipică, maşină mică, Ionică. Astea-s cuvintele cheie. Gloata n-a-nţeles nimic dar în schimb a-nceput să joace. Şi să râdă. Hai mă, că sună bine! Tot în îmbârligături din astea îşi are originea şi caterinca. Ce-i mai place românului... Ce? Să muncim? Să ne gândim cum să ne facem o zi de mâine mai bună? Să fim mai serioşi?
Bă tu faci caterincă de mine?
Uite cum imi petrec eu ziua de sambata. Stau la munca, astept sa ma sune niste americani si intre timp iti citeam blogul.(l-am terminat deja pe-l lui Boldeanu ).
La inceput am spus ok, uite iar inca un tip destept.. dar numai ca nu e deajuns sa te pricepi la cuvinte tre sa stii sa le si alegi .
Ideea ca uite de ex articolul asta mi s-a parut fara rost ...cum spune-ai si tu mai devreme unii oameni pur si simplu vorbesc chestii care nu ne intereseaza si nu-si dau seama pentru ca pentru ei chiar conteaza ceea ce spun.
Sincer cred ca oricui i se poate intampla sa debiteze lucruri fara rost .. ti se intampla mai ales dupa o zi de munca stresanta, ..si sa nu spui acum ca tu vorbesti numai lucruri interesante sau ca inainte sa discuti despre ceva iti intrebi interlocutorul daca e interesat de subiect ( :)) cum ar fi asta?) .
Scuze, am deviat de la subiect, nu m-a deranjat ca te-ai legat de versurile acestei melodii dar daca ar fi sa luam asa toata muzica la puricat am ramane cu foarte putina care merita intr-adevar ascultata.
Poate ne place sa ascultam astfel de melodii, cine naiba sta sa asculte cu adevarat versurile ?..( acum vorbind doar despre muzica populara ) ca daca vreau sa ma emotionez sau sa vad niste versuri interesante ma duc si citesc o poezie.
In sfarsit ideea era ca nu prea e draguta atitudinea ta de "uite ce destept sunt eu si cati prosti sunt in jurul meu"...nu toti au de oferit doar cuvinte frumoase dar poate au de oferit multe altele care compenseaza.
Ai putea sa te gandesti la asta inainte sa judeci si sa etichetezi oamenii.
Imi cer scuze pentru acest comentariu, nu te cunosc si daca te-am judecat gresit sper sa-mi accepti scuzele.
O zi buna !!!
Steluta Dumitrescu
Prima dată am crezut că-i soră-mea (tot aşa o cheamă) şi că a venit să mă tragă de urechi ca-n copilărie :P
S-o luăm cu începutul. Ce-am cu melodia? N-am nimic, păcatele mele, doar că sunt programator şi-mi plac foarte mult lucrurile exacte, nu învăluirile. Drept urmare când aud o melodie de genul ăsta (cum ziceam, ce-are maşina mică cu trenul), mă imaginez de multe ori faţă în faţă cu interpreta spunându-i: "Zi ce-ai de zis odată, lasă vrăjelile!". Iar când mai studiez şi detaliile versurilor, mă umflă râsul, minunându-mă că practic nimeni nu le aude.. Plus că se cântă prea mult de iubire, dor şi depărtare etc.. Da' de ce nu se cântă şi despre rutină? Despre ură sau dispreţ? Fără abureli, numai cu chestii "date pe faţă".
Ia uite nişte versuri pe care-aş fi jucat cu foc, plin de veselie şi de voie bună (compuse ad-hoc, să-ţi demonstrez că mai vorbesc şi eu fără rost):
Trenule, tu ce cari mică
Ia-l te rog pe Ionică
Că-i mecanic, meşter bun
Cu el n-ai să scoţi mult fum
Te unge cu vaselină
Da'n schimb urlă la luna plină..
Trenule, cu-n ochi în frunte
Pe Ionică ia-l la munte
Du-l departe, du-l în mină
La mine să nu mai vină
Că m-am săturat de el
S-a prostit ca un căţel
Trenule, tu ce cari nuci
Pe Ionică unde-l duci?
Îl duci colo la oraş?
Mai bin' te laşi păgubaş
Că e prost şi vai de el..
Bagă-l pe sub roţi niţel!
Ce-mi plac versurile mele.. :))
Poate ai dreptate că articolul ăsta e fără rost, în cazul în care nimeni n-o să ajungă să studieze vreo melodie în detalii adânci şi nici n-o să vină aici să scrie impresiile de după, but.. you never know, huh? Oricum, n-am susţinut că EU vorbesc întotdeauna cu rost, în schimb să ştii că tac foarte mult.. :)
Legat de atitudine. Prima oară când cunosc un om îi dau nota 10 din start. Pe urmă, dacă scoate numai prostii pe gură fără să compenseze cu nimic inteligent.. tu cum l-ai cataloga? Şi să nu-mi spui că nu cataloghezi oamenii. Nu intenţionez ca cel care citeşte prin articolele mele să se simtă "vizat" de vreo ironie sau altceva, pentru că în majoritatea cazurilor nu-l cunosc deci n-are cum să fie catalogat.
Cât despre mine - că tot ziceai că nu mă cunoşti - adevăru-i că am aşa un dar, în a face oamenii să creadă că-s deştept, dar culmea - coincidenţă sau nu - mi-a ieşit de fiecare dată! :P
Cristi Iordache